Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.
Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.
Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.
Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.
Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.
Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?
În 2016:
☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).
☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane– Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.
☺ Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!
☺ Alte premiere: Grecia, Palatul Brâncovenesc din Potlogi, Conacul Bellu din Urlaţi, Mănăstirea Corbii de Piatră.
M-a fascinat Bulgaria – dovadă că am dat năvală de trei ori. Deocamdată, nu la muntele cel înalt. Dar recuperăm.
☺ Şi... am ajuns pe Moldoveanu (2544 m), cel mai sus din ţară!!! Şi m-am suit chiar mai sus, până la 2900 de metri, dacă tot m-am pornit. ☺
2016, cronologic:
IANUARIE
Am început anul sus, la Mălăieşti - zăpadă scârţâind sub picioare, liniştea, stelele noaptea pe cerul de cărbune... n-am mai simţit cele minus 20 de grade de afară! Poveştile amuzante includ bocanci, somn şi nesomn, cărţi.
M-am suit şi anul aceasta în trenul spre Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac. În 2016, mi s-a părut cel mai reuşit din câte am vizitat eu aici, cu cele mai multe detalii pe milimetru pătrat.
Tema: Europa – Turnul Eiffel, Big Ben-ul, fotbal, cimpoi, mori de vânt, Moş Crăciun şi... Brâncuşi.
Înainte şi după culturalizarea de la Hotelul de gheaţă, am încercat mici experimente: traseul de Bâlea Cascadăîn plină iarnă plus Şaua Capreiîngropatăîn zăpadă.
FEBRUARIE
A fost luna loco, doar prin parcurile Bucureştiului – vezi mai jos.
MARTIE
Tre’ să recupez cu muntele după atâta leneveală!
Specialistul în nemarcate, Deni, a găsit un traseu aşa cum ştie el şi pentru un obiectiv atât de bătut – eu, la apel într-o „ceată” de braşoveni, la Cabana Diham pe care nu o mai văzusem de peste zece ani.
În Ciucaşam participat la una dintre cele mai cele excursii/ture de anul acesta – vremea a fost zurlie rău, însă compania - de miliarde!
În săptămâna următoare am pus la cale o evadare din Bucureşti, în apropiere de Titu, la recent renovatul Ansamblu Brâncovenesc de la Potlogi.
Pentru prima oară, m-am încumetat să împart potecile cu zeci de persoane. A fost record pe Vârful Păpuşa (2391 m, Munţii Iezer-Păpuşa): peste 60 de oameni. Cartea Recordurilornu ne-a contactat încă; noi aşteptăm.
APRILIE
În prima duminică de aprilie, pe la prânz, m-a luat de mână super-spontaneitatea şi am păşit în premieră în ţara vecină, Bulgaria. O zi.
Întâi am intrat într-o peşteră cu finanţare românească, apoi ne-am dus acasă la Împăratul Roşu.
La nicio lună de la primul contact, eram iarăşi în Iezer-Păpuşa, pe partea cealaltă, la Lacul Iezer, în compania Corneliei şi a lui Mihai. Alături de ei au urmat ture-spectacol în lunile următoare.
MAI
Aaaah... cât mi-am dorit să mă uimească (şi) live spectacolul de la Cazanele Dunării! Şi l-am urmărit „pe toate părţile”, şi prin zonele cele mai umblate, şi prin cele sălbatice. Cu ajutorul lui Răzvan.
Parcurgând galeria principală din Peştera Ponicova - cea mai mare şi mai spectaculoasă din Clisura (Defileul) Dunării - se poate ieşi la Dunăre. Noi am ajuns pe ploaie, iar nivelul ridicat al apei din Cheile Ponicovei ne-a dat ceva de furcă.
Prima cascadă de pe râul Plavişeviţa
În concediul început la Dunăre mi-am rezolvat şi o mică restanţă din anii trecuţi: Cheile Ţăsnei.
În aceeaşi zi cu Cheile, pe aceeaşi vreme câinoasă de mai devreme, am ţinut să o întreb de sănătate pe Cascada Vânturătoarea. Că în 2015 n-a avut chef neam să se înfăţişeze în faţa-mi cu ceva debit.
Aşa da! Uite ce poate „una dintre cele mai spectaculoase căderi de apă din România”! Să te cuibăreşti sub stâncă şi să priveşti jocul apei... priceless!
Concediul ne-a continuat în Bulgaria.
Cetatea şi stâncile de la Belogradcik – la 60 de kilometri de graniţa cu România, pe la Calafat
Cascadele de la Kruşuna, la 30 de kilometri de oraşul Loveci
Peştera Devetaşka, în zona cascadelor de mai sus
Podul acoperit (pietonal) din Loveci, peste râul Osam – 106 metri lungime, deschis în 1874
Cetatea Hisaria, de pe dealurile din Loveci – construită pe timpul romanilor; în 1187, aici a fost semnat Tratatul de Pace cu Imperiul Bizantin
Într-un final, poposim în locul atât de drag Reginei Maria, la Balcic. Nu pot să vă descriu cum miroseau toate speciile infinitede trandafiri!
Castelul de la Balcic, una dintre reşedinţele Reginei Maria a României, în perioada în care România a deţinut Cadrilaterul
Cetatea Histria– escală între mare şi munte
Bine te-am găsit, Măcin!
Atunci când mi s-a pomenit prima dată de Munţii Măcin, am strâmbat din nas mult şi bine, din pricina altitudinilor joase. De câtva timp însă, mi s-a pus pata pe ei.
Am început explorarea cu cel mai spectaculos şi cel mai lung traseu dintre cele pe care ni le-am propus, Culmea Pricopanului.
Lacul Iacobdeal, „lacul de smarald”, e unic în România. Are o culoare care te îmbie pe la altitudini mari. Paradoxuri de Măcin!
Vârful Ţuţuiatu (Vârful Greci) e cel mai înalt din Măcin, 467 m. Priveliştea merită să te cocoţi 300 de metri pe verticală într-o oră.
La final de mai mi-am trecut în agendă un alt traseu nemarcat. Chiar dacă, de data asta, a fost neintenţionat. ☺ Să nu uităm de „Cotroceni”!
IUNIE
Cu două săptămâni în urmă, în Piatra Mare, m-am gândit la Andrei, la accesibilitatea drumului către Canionul 7 Scări, la spectaculosul Canionuluiîn sine. Şi la bonusul Cabana Piatra Mare şi Vârful Piatra Mare. Aşa că i-a dat bătaie.
Cea mai aventuroasă tură din 2016 a fost în Valea Horoabei din Bucegi - traseu nemarcat. Mi s-a tăiat respiraţia, în cel mai propriu sens, şuvoaiele curgeau şi nu se mai opreau, iar presiunea m-a mai dezorientat. Şi ce da-că??? A fost MAXIM!
A doua zi după Horoabe am cuceritValea lui Stan, din nou cu Andrei. Copilul a savurat realmente traseul, fără teamă!
Ce n-a fost în tura de Valea Morarului combinată cu Creasta Balaurului!? 1500 m de urcuş, 1500 m de coborâre, soare, tunete, reprize de ploaie, Capre negre, flori-de-colţ, petale de toate culorile, amestecate prin iarba verde-crud. Stâncă, iarbă, abrupt. Trasee în cea mai mare parte nemarcate, presărate doar cu bucăţele de marcaj, de tranziţie. Şi OAMENII. Şi imaginile care rămân la suflet.
IULIE
Am poftit la Conacul Bellu din Urlaţişi la liniştea naturii dimprejur. Poftiţi şi voi!
Făgăraşul nu-l mai abordasem anul acesta. Unde am plecat noi când ploua cu avertizări meteo – cod galben, cod portocaliu de furtuni, cu zona montană în prim-plan? Pe Lespezi, al cincilea vârf din România!
Cum se poate măsura fericirea? Revenind într-un loc super-special, cu oameni super-speciali (Cornelia şi Mihai)! Am căutat şi am găsit fericirea împreună, pe Brâna Portiţei şi la Portiţa Caraimanului.
AUGUST
N-am avut astâmpăr, cu toate că în 2016 s-au desfăşurat Jocurile Olimpice de vară– şi astea nu se ratează! Eu am ratat doar începutul şi sfârşitul ☺, fiindcă am ales două experienţe unice: piramida de pe 6 august din Ceahlău şi acensiunea visată şi răs-visată pe Moldoveanu.
Cum se formează piramida de pe Muntele Legendelor, pe 6 august, unul dintre cele mai impresionante fenomene care se petrec pe munţii din lume?
De pe Ceahlău am coborât în Vrancea, în Cheile Tişiţei.
„Doar” trei ani de planuri mi-au trebuit ca să păşesc în cel mai înalt punct din România, Vârful Moldoveanu (2544 m). Şi pe al treilea, în drum, Viştea Mare
(2527 m).
(2527 m).
Mănăstirea rupestră Corbii de Piatră– moment de respiro înaintea Muntelui cel Mare al României.
Hai să fie şi-un nemarcat luna asta, pe Măria Sa, Moraru! A fost cea mai solicitantă, cea mai plină de senzaţii tari, pe o vreme mai mult decât perfectă.
SEPTEMBRIE
Trei repere: primul munte în afara ţării, un miniconcediu în Bulgaria cu mama şi fără vreun weekend acasă – ce a rămas am umplut cu ceva autohton.
Babele, Vârful Omu, Bucşoiu, Brâna Caprelor, Cabana Mălăieşti, traseul „Take Ionescu” – ce-şi pot dori patru hoinari la început de toamnă?
Mă rodea dorul de Piatra Mică, dar n-am plecat singură - am împărţit creasta mică de Crai cu nepotul Andrei. Până la Curmătura şi în Şaua Crăpăturii ne-a însoţit fosta mea învăţătoare, primul meu ghid pe munte.
În Bulgaria, am avut aşa:
☺ Răsărit şi apus în aceeaşi zi la Capul Caliacra (Kaliakra), la 35 de kilometri de Balcic. Plus încă o vizită la Castel – aveţi o fotografie mai sus.
☺ Sălbăticia stâncilor de la Tiulenovo
Aventura pe Olimp (Muntele Zeilor) rămâne unică, deşi ne-a vitregit de cel mai înalt vârf, Mytikas (2918 m).
Eu una păşeam pentru prima dată pe pământ grecesc.
Ce-am mai explorat în Grecia
Insula Skiathos – aici se află plaja Koukounaries, recunoscută pentru nisipul alb extrem de fin, unul dintre cele mai calitative din lume
Meteora
Castelul de la Platamonas, la 3 kilometri de Nei Pori
În Salonic, al doilea cel mai mare oraş al Greciei – Statuia lui Alexandru Macedon (Alexandru cel Mare) şi Marea Egee
OCTOMBRIE
Luna asta am trăit-o ALTFEL – nu am renunţat la drumeţiile montane, nici la parcuri... însă a fost ALTFEL. Hai să zicem că a ţinut (mai ales) de persoana de lângă.
Pe 1 octombrie, am luat parte la o experienţă inedită, pusă la cale de Răzvan: Cazanele Dunării văzute din Serbia, de la 768 m altitudine.
Am regăsit, a doua oară în 2016, Cabana Diham. Am optat pentru un traseu din Azuga.
Şi Postăvarul l-am reîntâlnit în 2016 tot după o îndelungată absenţă, acum în culori ameţitoare de toamnă, cu aromă puternică de iarnă.
NOIEMBRIE
Sunt într-o nouă incursiune în Bulgaria – la Mănăstirea rupestră Basarabovoşi în istoricul Veliko Tărnovo. Soarele ne-a mângâiat ziua
Ce-mi trimitea mie Facebook-ul într-o zi în care munca era pe primul plan? Imagini-vederi cu soare şi zăpadă de la Cota 2000. Mi s-a năzărit că trebuie să fiu acolo, în secunda aia. ☺
Vremea a fost un vis de povestit nepoţilor... cristal de mii de carate în atmosferă.
DECEMBRIE
O minivacanţă în România în debut de iarnă calendaristică.
Am trecut de la zăpadă abia vizibilă la miliardele de fulgi de a doua zi şi la marea de alb prin care ne-am bălăcit în finalul vacanţei de Crai.
„Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!!”
„O tură de vis, drumeţind prin paradis”.
Să ne plimbăm prin PARC !
Aici o să vă las strict în compania fotografiilor, în ordine cronologică.
Parcul Mogoşoaia – 8 ianuarie
Parcul Tineretului – 23 ianuarie
Parcul Herăstrău – 14 februarie
Comana – 21 februarie
În aprilie, am „descoperit” cireşul japonez în Grădina Botanică şi nu m-am putut abţine să nu îi aflu poveştile.
Grupajul parcurilor bucureştene v-a purtat paşii pe la Castelul lui Vlad Ţepeş din Bucureşti, v-a spus legenda celor doi Giganţi din „Carol” şi v-a arătat cum fac plajă ţestoasele.
Parcul Herăstrău – octombrie
„Indigo” la fotografia din februarie
Mogoşoaia, octombrie
Aşa un sentiment de linişte îmi dă fotografia asta...
Lacul Morii (6 noiembrie)
Parcul Tineretului şi Parcul Carol – 13 noiembrie
Parcul Tineretului – 10 decembrie
